| home | istoric | fotografie | atlas ortodox | rugăciuni | contact | media |

Scurt istoric al satului Podu Cheii

 

Satul Podu Cheii, alături de Brebu Megieșesc, Brebu Mânăstirei și Pietriceaua, este unul din cele 4 sate care alcătuiesc comuna Brebu (localitatea Brebu este situată la circa 7 km de Municipiul Câmpina, Județul Prahova).

Satul, a căpătat numele Podul-Cheii după podișul ("podul") pe care se găsește și care este așezat în "V-ul" format de râul Doftana și gârla Valea Rea. Podișul a căpătat această denumire după Cheile Brebului care se gasesc la N-V de podiș, chei săpate de apele Doftanei în stânca ce leagă acest podiș de culmea de vizavi, o ramură din culmea Baiului, care se numește Gârbova.

( click pe hartă pentru a mări )

Tot spre N-V e poarta de intrare în Transilvania. Valea e frumoasă, împădurită, străbătută de Doftana și de drumul de la Trăisteni și Teșila către Câmpina.
Pe versantul apusean, în dreapta râului e pitorescul sat aparținând de comuna vecină Șotrile-Lunca Mare ce-și va fi căpătat numele de la întinsa luncă a Doftanei. Coborând cu băgare de seamă pe o pantă mai domoală, înverzită de pașuni, îmbrăcate în tufe de cătină și de alun, pe care o mână nevăzută le-a aruncat aici , pe un drumeag care e brăzdat de șanțurile făcute de ultimele șuvoaie îndată ai ajuns la albia râului. În fața ochilor ți se înfățișează în toată splendoarea și sălbăticia lor un fel de stânci ciudate cu tainică înșiruire, cu înălțimi ce bat către 100m , cu bolovani desprinși din creștet, cremene oțelită ce a ținut malul celor din Podu Cheii.
Prima atestare istorică a satului Podu Cheii, ca moșie, este de pe vremea lui Mihai Viteazul, în cartea de judecată dată de acesta la 20 august 1596 prin care întărește ca propietari în Brebu pe popa Frațean și fiul său Baico, în care se spune " și iar a cumpărat Baico, din toată partea lui Oancea, de la Podul-Cheii oricât se va alege ... ".
Podu Cheii este un mic platou cu ceva peste 60 de gospodării. Privind roiul de case s-ar zice că un căpcăun a luat pe acești săteni și i-a surghiunit aici singuri mărginași ai moșiei mari. O palmă de pământ, oameni îndoiți de muncă cu gospodării mai mici sau mai bine înjghebate. Bogate grădini, împrejmuite cu gard de țambre și nuiele, cu meri și peri, cu gutui și pruni, cu holde de porumb, cartof, sfeclă și dovleci. Satul Podu Cheii a fost remarcat de domnitorul Matei Basarab pe la anul 1642, într-o călătorie peste aceste meleaguri.
O legendă spune că Matei Basarab mergând la o vânătoare deasupra Brebului, pe Carabana în "punctul la Izvor", fiind atras de frumusețea locurilor, dar mai ales de poziția strategică, alege zona pentru construcția cetății mânăstirești. Astfel, domnitorul cumpără moșia Podu Cheii de la moșnenii brebeni cu intenția de a construi pe partea de Sud cetatea pentru că era mai aproape de drumul spre trecere în Transilvania. Dar o sihastră și o înțeleaptă babă, pe numele ei Voichița, i-a ieșit înainte și i-a spus: "Boierule nu zidi nimic în aceste locuri că are să vie o vreme când această mică apă are să-și schimbe cursul și are să vie greu celor din Siliște să vie duminica la biserică în Podu Cheii." Că a fost sau nu așa, din cât ne este cunoscut, în vechime platoul brebean nu a fost fragmentat dar acum a ajuns prin alunecări de teren și eroziuni să aibă această vale care initial a fost, aproape de neluat în seamă, o mică vâlcea.
Din anumite marturii nescrise ajunse până în zilele noastre din batrâni, se spune că pe la 1864 satul număra doar 9 familii, cu toate că au fost împroprietăriți 14 locuitori. Conform Arhivei de Stat Ploiești (Tabele de împroprietărire din 1864 a se vedea Doc 11 și 7 și marele dicționar geografic al României editat 1989, vol I litera B si P), la 1898 satul Podu Cheii avea 110 locuitori.